Care sunt consecintele absentelor acestor "ritualuri" din viata unui copil? Absenta celui mai de pret lucru pe care-l poate avea cineva (pe langa charm, good looks and a winning attitude © Farscape): identitatea. Lipsa identitatii duce la o stare generala de deruta, de frica, de frustrare, de depresie, de neajutorare. E elementul ce da nastere mentalitatii de turma, e lucrul care-i face pe destepti sa moara pentru ideile celor prosti. "Like a monkey, ready to be shot into space. Space monkey! Ready to sacrifice himself for the greater good."
Ritualurile de initiere isi au originea in vechile triburi ce dateaza pana-n cro-magnon, acestea avand ca scop ajutarea baietilor din trib in a deveni barbati. Ritualurile au fost abandonate de-a lungul timpului si au fost convertite in asa zise pseudo-initieri, printre factorii de degradare a acestora facand parte reforma protestanta si iluminismul. Scotand din calcul ritualul, ne-am indepartat de procesul prin care o persoana isi obtinea identitatea. Fara acesta, o persoana e neimplinita, ramanand la o mentalitate de copil in loc sa se maturizeze. Mai exact, in ce consta aceasta mentalitate de copil? Violenta gratuita, comportamentul abuziv sau, cealalta extrema, pasivitatea, slabiciunea, "the slave morality". "I can't get married - I'm a thirty-year-old boy."
Un alt factor care impiedica maturitatea este chiar patriarhia, expresia mentalitatii de copil. Feministele s-au rasculat initial ca raspuns la dominatia abuziva, opresiva, violenta a barbatului din patriarhie. De aici iau nastere tot felul de bullshit-uri cum ca toti barbatii sunt niste porci, barbatii sunt niste brute care nu pot fi sensibilizate samd. Omul crescut sub patriarhie vrea sa domine atat femeile si barbatii, cauza fiind una foarte simpla: pentru ca nu se poate domina pe el insusi.
Cine se uita la "The Sopranos" poate face imediat legatura: aici il avem pe Tony Soprano, capul mafiei, care are o armata de acoliti pe care-i comanda, ca mai apoi sa se duca la psiholog pentru atacuri de panica. Acesta nu isi incurajeaza plozii sa se dezvolte pentru ca el nu e in stare de acest lucru. Cu cat o persoana este mai frumoasa, mai inteligenta, mai competenta, mai creativa, cu atat o sa fie magnet pentru ura, invidie si comportament dubios din partea apropiatilor, exprimare a imaturitatii acelor persoane.
Se presupunea ca unui barbat cu "issues" ii lipseste conexiunea cu partea sa feminina, insa in majoritatea cazurilor chiar este coplesit de aceasta, lipsindu-i conexiunea cu lucrurile instinctuale care l-ar ajuta in maturizare. Blocajul vine din partea societatii patriarhale, de masina de facut zombie pe banda rulanta, de lipsa procesului de initiere, de transformare, prin care ar fi devenit barbat (o oarecare influenta avand-o si critica feminista de genul "suflat si in iaurt", care priveste orice nivel de masculinitate ca pe ceva evil si care ar trebui evitat cu orice cost). Un barbat nu ramane la mentalitatea de copil in mod voluntar, ci pentru ca nimeni nu i-a aratat ce trebuie sa faca. Si cum nu e nimeni care sa ne invete, trebuie sa invatam sa ne dezvoltam de unii singuri. "This is your life and it's ending one minute at a time."
In filmul "The Emerald Forest", unde un tanar este capturat si crescut de indieni, este prezentat un ritual de initiere "in actiune". In timp ce se juca cu o fata in rau, seful de trib observa interesul baiatului pentru fata dpdv sexual (asta ca sa nu devenim vulgari). Seful vine cu nevasta si cu alti cativa lideri de trib, il surprinde pe baiat si incepe sa se rasteasca la el: "a venit timpul sa mori". Sotia sefului, jucandu-si rolul, il intreaba daca chiar trebuie sa moara iar acesta ii raspunde pe un ton hotarat ca "da". Baiatul incepe sa fie torturat de batranii tribului, fortat sa se duca in padure si sa fie "mancat de viu" de furnici. De dimineata, baiatul inca viu, este dus la rau si spalat. Seful tribului se apropie de el si pe un ton ridicat ii spune "baiatul e mort iar barbatul s-a nascut". Odata cu aceasta, ii este indusa si prima "experienta spiriuala": praf de drog suflat in nasul baiatului ("distillate of Laka, one whiff and the pain is gone"). Acesta incepe sa halucineze, intalnindu-si "power animal"-ul.
Acum ca baiatul a devenit barbat, ii este permis sa se insoare si pe masura ce isi ia in primire responsabilitatile si identitatea, este numit sef de trib. "Tomorrow will be the most beautiful day of Raymond K. Hessle's life. His breakfast will taste better than any meal you and I have ever had."
Revenind cu picioarele pe Terra, cautam initierea la varsta cand devenim adulti, prin responsabilitati, prin datorii, prin placeri si drepturi de adult, prin spiritualitate (ca o mica paranteza, sa nu uitam ca nici pe plan religios nu lipsesc ritualurile de initiere, in crestinism fiind botezul si in iudaism ceremonia de Bar Mitzvah). Triburile aveau notiuni precise referitoare la maturitate si cum se ajunge la ea, avand ritualuri de initiere asemanatoare celei din Emerald Forest, astfel copii aveau parte de o maturitate solida. In cultura noastra, in schimb, avem parte doar de pseudo-initieri, cum ar fi:
- inrolarea in armata, impreuna cu "interesanta fantezie" ca umilinta si pierderea fortata a identitatii "va face un barbat din tine"
- gastile de cartier, cu abuzul de droguri si chiar crima care sunt necesare pentru a fi initiat
- inchisorile, acolo unde sunt conduse de gasti
- dusul baiatului la "bagaboante"
Acestea sunt pseudo-initieri pentru ca baiatul e initiat intr-un gen de masculinitate incompleta, falsa, o masculinitate "patriarhala". Trecerea de la psihologia de copil, unde se pune accentul pe sadomasochism, catre psihologia masculina matura, creativa si protectoare, nu se intampla. Aici face parte si genul de om care face armata degeaba si se intoarce, fara pic de schimbare vizibila asupra sa, la gastile de cartier din spatele blocului, desincronizand rasa si cumparand tigari unei "pocnitori" in speranta ca aceasta il va placea mai mult, asta in momentul cand ea l-a catalogat ca fiind "doar prieten" de mult; dar divaghez. La fel ca in filmulet, ca sa se faca trecerea de la baiat la barbat trebuie sa existe o "moarte" simbolica, psihologica, spirituala. "Only after disaster can we be resurrected, It's not until you lost everything that you are free to do anything"
Un ritual de initiere "ca la carte" e compus din doua ingrediente optime: spatiul sacru si "batranul" meserias in lucruri de acest gen. Daca ati vazut "The Mask of Zorro", va puteti aminti de scena unde Zorro il pune pe invatacel in mijlocul mai multor cercuri si ii spune ca "de acum inainte doar acest spatiu va fi lumea ta (the beauty of the baud ), nu mai exista nici fratele tau mort, nici capitanul care l-a omorat, nici razbunarea" - ritualul necesar pentru a deveni "Zorro".
Mircea Eliade a fost unul din cei care a fost preocupat de ritualurile de initiere, observand ca acestea inca mai supravietuiesc in culturile tribale din Africa, America de sud si insulele din sudul Pacificului, si interesat fiind de rolul "spatiului sacru" a concluzionat ca spatiul "sfintit" este esential initierii de orice tip. In triburi, spatiul poate fi o casa, o coliba, sau o pestera in care sunt tinuti cei ce urmeaza sa fie initiati, la fel cum foarte bine poate fi si salbaticia. Fanii "Lost" ar putea considera insula ca spatiul sacru pentru "initiere", "The Others" fiind elderii, explicand astfel si finalul ultimului sezon. Spatiul ar trebui sa fie izolat de influenta lumii exterioare si, in special in cazul baietilor, de "influenta nefasta" a femeilor. De multe ori, initiatii suporta sarcini groaznice, atat pe plan fizic cat si pe plan mental. "If the applicant is young, tell him he's too young. Old, too old. Fat, too fat." Invata sa suporte durerea, ca simbol pentru greutatile vietii si sunt invatati tot ce trebuie sa fie invatati pentru a deveni maturi. Sunt eliberati din spatiul sacru doar dupa ce au completat toate task-urile si procesul de transformare a fost completat.
In ziua de azi, cu greu mai poti gasi un mentor care sa te invete drumul ce trebuie parcurs spre maturitate. Nu avem modele de barbati maturi dar il avem pe Becaly, nu avem structuri institutionale pentru procesul de ritualizare, dar avem scoli cu "mentori" fara chef impreuna pentru o munca stabila. Omul modern e un om ce traieste sub deviza "fiecare pentru el" si daca nu incearca sa se realizeze singur, se va vedea tot timpul ca pe o victima a imprejurarilor si va tot incerca sa caute puterea tatalui, fie prin persoane pds*, fie prin religie - un tata care nu a existat in vietile noastre si nu va aparea oricat de mult am incerca sa-l facem sa apara, fizic sau emotional. "Our fathers were our models for God. If our fathers bailed, what does that tell you about God? Listen to me! You have to consider the possibility that God does not like you. He never wanted you. In all probability, he hates you. This is not the worst thing that can happen."
*pds = povesti de succes, pentru neinitiati
© Neural
12 comentarii:
Si apropo.....insula din Lost nu poate fi considerata ca un spatiu al initierii....in care ultim sezon ai vazut k acuma este la szonu 3 si inca nu s-a terminat...??
La vremea respectiva cand s-a scris articolu era la sezonu 2, duh!
Poy ar fi trebuit sa il mai actualizeze.....si oricum patetic nu inseamna jalnic....:)))
go read some cool girl or something
"As a rule the myth is no explanation of the origin of the ritual to any one who does not believe it to be a narrative of real occurrences, and the boldest mythologist will not believe that."
William Robertson Smith
chiar ne lipsesc ritualurile de initiere. ne confruntam zi de zi cu imitatii de barbati si replica din fight club ar trebui sa ne trezeasca oarecum. se tot face trecerea asta spre matriarhat si intr-o vreme tot erau articole ce sustineau ca barbatii nu vor mai exista peste nu mai stiu cate sute de ani pentru ca nu rezista stresului. in absenta unui ritual de initiere cred ca ne vom duce toti de rapa. si ar trebui sa existe si unul pentru femei pentru ca falsitatea si superficialitatea nu isi aleg sexul, sunt pretutindeni.
Mai repede nu rezista femeile stresului decat barbatii.
"If the applicant is young, tell him he's too young. Old, too old. Fat, too fat."
Interesant este ca acesti aplicanti, care trec prin procesul de "initiere", devin "space monkeys", ascultand orbeste de Durden si pierzandu-si identitatea. Parca procesul de initiere urmarea altceva...
Cat despre mentori, ei sunt, procentual vorbind, la fel de multi ca acum 10, 100 sau 1000 de ani. Zilele noastre nu sunt cu nimic mai deosebite decat cele dinaintea noastra. Iar mentorii nu ar trebui cautati in imagini 2D ale oamenilor, a.k.a. "vedete de televiziune"*chokes on expression*
Cheers
CatalinaR, William Robertson Smith, din cate am inteles, se refera la ritualurile religioase, ce e cam pe langa subiect la ce se vorbeste pe aici. :)
Sabrina, ai vazut 300? Cel putin primele 10 minute din film? Lasam la o parte controversele, calitatea filmului, bullshit-urile around-it etc.
When the boy was born, like old Spartans he was inspected. If he had been small or puny or sickly or misshapen, he would've been discarded. From the time he could stand, he was baptized in the fire of combat. Taught never to retreat, never to surrender, taught that death on the battlefield, in service to Sparta, is the greatest glory he could achieve in his life.
At age seven, as is customary in Sparta, the boy was taken from his mother and plunged into a world of violence. Manufactured by 300 years of Spartan warrior society to create the finest soldiers the world has ever known. The agoge is it's called. Forces the boy to fight, starves him, forces him to steal, and, if necessary, to kill. By rod and lash, the boy was punished. Taught to show no pain, no mercy. Constantly tested, tossed into the wild. Left to pit his wits and will against nature's fury. It was his initiation. His time in the wild. For he would return to his people a Spartan, or not at all...
The wolf begins to circle the boy. Claws of black steel, fur as dark night, eyes glowing red, jewels from the pit of hell itself. The giant wolf... sniffing, savoring the scent of the meal to come. It's not fear that grips him, only a heightened sense of things. The cold air in his lungs. Winds swept pines moving against the coming night. His hands are steady. His form... perfect.
And so the boy, given up for dead, returns to his people. To sacred Sparta, a king. Our king, Leonidas!
Acesta era ritualul de initiere strict spartan, nu vreau sa se inteleaga de aici ca asta e "THE WAY" of doing-it. Insa, la spartani, ritualul se facea in primul rand in folosul societatii, cu "dezvoltarea personala" ca side-effect. Acelasi lucru se intampla si in Fight Club, in Project Mayhem, but more with a twist. Aici, Tyler zice clar: Man, I see in fight club the strongest and smartest men who've ever lived. I see all this potential, and I see squandering. God damn it, an entire generation pumping gas, waiting tables; slaves with white collars. Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need. We're the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War's a spiritual war... our Great Depression is our lives. Atat acolitii lui Tyler, cat si cei din Sparta de exemplu, poti sa-i cataloghezi "space monkeys". Dar nu poti sa nu observi ca cei din Project Mayhem au decis in mod constient sa "il urmeze" pe Tyler.
Ritualul de initiere in sine e un lucru mai complex, ce poate atinge mai multe aspecte. Tu zici ca se pierde identitatea. Eu zic ca singurele lucruri pe care le pierzi sunt lucrurile de care n-ai nevoie. Se pot pierde de exemplu obiceiurile nefolositoare, modul de a gandi care te trage in jos si "felul cum te misti prin lume" in general. La ce ma refer? Hai sa luam de exemplu un average twenty-something male care sta pe net, ca tot suntem in target. O zi "obisnuita" al acestuia decurge in felul urmator: te scoli din pat dimineata, te duci la "scoala" sau la serviciu, esti negrisor pe plantatie vreo 8 ore, vii acasa, te pui in fata calculatorului, mananci ceva junk food, eventual iesi din casa pentru o mica plimbare, te intorci, mai stai putin pe net, faci un dus si te culci. Is that what a real man looks like?
Esti derutat. De mic, inveti sa devii un fals, sa pupi in cur, sa accepti valorile impuse de societate, sa faci tot ce ar trebui sa faci in circumstantele potrivite, sa devii un robot social. Din aceasta cauza, unii o dau in teribilisme dubioase "fuck the system"-like, devenind si ei la randul lor o turma frustrata. Te enervezi, but you don't have the balls to do something about-it.
People do it every day. They talk to themselves. They see themselves as they'd like to be. They don't have the courage you have to just run with it. You still wrestle with it, so sometimes you're still you. Little by little, you're just letting yourself become... Tyler Durden.
Fight Club are radacini adanc infipte in filozofia Nietzscheana, in conceptul de "becoming who you are". Trebuie sa devii nihilist, in prima faza, pentru a-ti putea crea propriile valori. Its only after you lost everything that you're free to do anything. In Fight Club, ritualul de initiere incepe atunci cand "Jack" isi distruge apartamentul "ikea-perfect", fapt ce simbolizeaza renuntarea la tot ce fusese el pana atunci. Incepe sa faca lucruri pe care nu ar fi avut curaj sa le faca, gen "the chemical burn" de pe mana sa. In cazul unui ritual de initiere normal, procesul nu trebuie sa fie neaparat extrem, insa trebuie sa reprezinte un soc pentru tine, un soc atat de mare incat sa-ti schimbe vechile obiceiuri si modul de a fi in general.
Despre mentori acum. si referitor la afirmatia ca zilele noastre nu sunt cu nimic mai deosebite decat cele dinaintea noastra, am mari contraargumente. Ritualurile de initiere au existat de cand lumea si pamantul, ergo la fel si mentorii. Procentual vorbind, toate triburile aveau initieri facute de elderi care-i ajutau pe plozi sa se dezvolte, spartanii fiind poate cel mai bun exemplu pe care l-am putea avea.
Cand copilul spartan era mic, parintii aveau grija sa inlature orice element ce-i putea crea frica, dezgust sau sa-l faca sa planga. Doicile mai ales aveau grija sa-i distruga toate temerile si superstitiile. La 7 ani, copilul era trimis sa inceapa agogele. In Agoge, acestia aveau mentori denumiti "Eirena", care si acestia erau supravegheati de "Paidonomos". Erau educati din toate punctele de vedere, invatati sa scrie si citeasca, sa capete skill-uri de retorica (deoarece aceasta era pusa la rang inalt in Grecia), invatau sa cante si sa danseze, invatau gimnastica, sa sara, sa alerge si sa se lupte, erau invatati sa indure durerea, nedreptatea, foamea, setea, frigul, oboseala si lipsa somnului. O data pe an, erau testati pentru rezistenta in fata altarului de la Orthia Artemis, fiind biciuiti ca in "The Count of Monte Cristo" (pentru cine a vazut filmul). Faceau survival training, invatau sa se descurce pe cont propriu si erau trimisi "in the field" sa-si testeze skill-urile. De la 13 la 20 de ani, se jucau war games foarte serioase, ce includeau raiduri, misiuni de recunoastere, supraveghere si ambuscade.
Agoge, in pofida disciplinei severe, nu incerca sa le distruga copilaria, sa-i terorizeze, sau sa-i transforme in niste sclavi, ci tot ce li se intampla aveau ca scop sa faca din ei niste persoane extrem de puternice si mai ales "invatate", spartanii fiind renumiti ca fiind cei mai culti oameni din toata Grecia.
Acum, intoarce-te un pic in ziua de azi si zi-mi in ce fel sunt prezente toate aceste elemente in viata unui om. Ne bazam pe parinti si pe profesori pentru educatia pe care o primim, insa cati dintre acestia au avut vreun mentor sau au avut vreun interes sa se dezvolte personal? Cat la suta din tot ce am fost invatati ne ajuta sa ne descurcam "in the real world" si cat la suta e o placa stricata de care trebuie sa scapam?
My father never went to college, so it was really important that I go. After I graduated, I called him long distance and asked, "Now what?". He said, "Get a job." When I turned twenty-five, I called him and asked, "Now what?" He said, "I don't know. Get married."
A generation of men raised by women.
Think about-it.
RITE OF ADULTHOOD
The Rite of Adulthood is the second major initiation rite and it is nowadays the most popular among the set of rites. Most people today assume that “rites of passage” only refers to initiation into adulthood, and they are often not aware that adulthood rites are only one set of rites within a larger system of rites. Adulthood rites are usually done at the onset puberty age (around 12-13 years of age in many cultures) and they are to ensure the shaping of productive, community-oriented responsible adults. There is nothing automatic about youth being productive members of society, nor is there anything particularly difficult about transitioning from a child to an adult. This transition to adulthood is exceedingly difficult in Western societies because there are no systems of adulthood rites to systematically guide and direct the young person through this important stage in his or her life cycle.
In Western culture adulthood is seen as a status achieved at the age of 18 or 21, or simply when the person graduates from high school. Unfortunately, in most cases there is no fundamental guidance or transformation from a child to an adult that is required or expected. This “leave it for chance” approach to adulthood development is the root of most teenage and youth “adult” confusion, chaos, and uncertainty. When the youth reach a certain age, somehow they are expected to magically transformed into an “adult,” eventhough they often receive very little guidance.
On the other hand, African societies systematically initiate boys and girls. They often take the young initiates out of the community, and away from the concerns of everyday life, to teach them all the ways of adulthood: including the rules and taboos of the society; moral instruction and social responsibility; and further clarification of his/her mission or calling in life.
http://www.manuampim.com/AfricanInitiationRites.htm
Foarte tare !
fiecare trebuie sa se initieze pe sine.in ce? in ce vrea. ce vrea?nici el nu stie. ca sa se initieze, trebuie sa se autoidentifice. cine e? a stiut vreodata cine e? cum afla cine e? printr-o combinatie de introspectie+extrospectie.printr-o permanenta cautare a origini si originalului. care e asta? ...depinde de fiecare sa afle.conteaza sa nu se opreasca.iar spiritualitatea, nu are o legatura imediata cu religia, la fel ca si Creatorul care s-a autonumit Dumnezeu.Biblia nu are religie.ea doar este.daca nu stii ce este, afla ce e dupa care o poti respinge.macar ai facut o alegere, nu altii in locul tau.si asta e un pas spre maturizare - freedome of choice
Post a Comment